Terțe părți în procedură civilă

Prin prevederile Codului de procedură civilă, participanții la procedura civilăînzestrată cu statusurile corespunzătoare. În primul rând, instanța însăși, ca corp de justiție, este denumită părți la proces. Pe lângă părțile interesate, Codul de procedură civilă are în vedere și terți în procedura civilă. De remarcat că acestea din urmă pot avea un alt caracter de interes. În acest sens, terții în cadrul procedurilor civile pot fie să declare, fie să nu declare pretenții independente specifice cu privire la subiectul în litigiu. Atât acestea, cât și altele au caracteristici comune tuturor părților la procedură. În același timp, terții în procesul civil sunt înzestrați cu trăsături specifice caracteristice doar acestei categorii.

Caracteristicile generale ar trebui să includă:

1. Apartenența la proceduri judiciare împreună cualte partide. Această caracteristică formează poziția juridică pe care o ocupă terții în procedurile civile. În plus, această caracteristică determină complexul drepturilor lor.
2. Prezența interesului pentru rezultat.
3. Relevanța soluției pentru terți (după tipul acestora).
4. Dezacord de interese cu interesele intimaților și reclamanților inițiali.
5. Implicarea sau intrarea unor terți în procesul inițiat. În acest caz, declarația revendicărilor independente se realizează prin depunerea unei cereri (cerere).

Prin urmare, terții sunt părți laimplicat sau intrând în procesul inițiat, având un anumit interes pentru rezultatul acestuia. Aceasta din urmă se datorează faptului că decizia poate avea un impact asupra responsabilităților și drepturilor lor. Al treilea poate fi persoane juridice sau cetățeni.

Partea care declară revendicări independente pentrudespre un subiect controversat, este subiectul relației materiale relevante. Intrarea unui terț în proces este voluntară. În conformitate cu principiul dispozitivului, nu este permisă implicarea obligatorie a acestei părți în procedurile judiciare. Totodată, instanţa de judecată, în conformitate cu procedura de pregătire a cauzei spre judecare, poate recomanda unor persoane să devină terţ în cauză, formulând pretenţii independente. Această parte poate revendica obiectul litigiului ca întreg sau o anumită parte a acestuia.

Interesele terților sunt de obicei opuse sauuna sau ambele părți ale procesului simultan. Totodată, declară pretenții cu privire la același subiect al litigiului în legătură cu care sunt declarate pretențiile altor părți.

Trebuie remarcat un anumit grad de similitudineterți care depun pretenții independente specifice cu reclamanții. Cu alte cuvinte, dacă acea parte ar fi dat în judecată mai devreme, ar fi devenit reclamantul inițial. În cazul în care instanța nu permite participarea unui terț la proces, care face pretenții independente specifice, atunci are dreptul de a depune o cerere, deschizând astfel o procedură juridică separată. În ea, devine reclamant.

În literatura juridică, diferențele dintre partea luată în considerare și co-reclamanți sunt clar definite.

În procesul civil al uneia dintre părțipoate acţiona şi un procuror. El este implicat în examinarea cauzei în baza prevederilor legislației relevante, legi federale. În același timp, definiția „procurorului” este oarecum generalizată. Acest termen conține concepte precum „ajutoare”, „înlocuitori” și așa mai departe.

Procurorul în procesul civil este înzestrat cu anumite competențe. Ele sunt consacrate în reglementările legale relevante.

În conformitate cu prevederile proceduralelegislatiei in vigoare, procurorul este imputernicit sa depuna cerere sau sa intre in examinarea cauzei in orice stadiu in cazul in care este nevoie de aceasta.