Alfabetul latin sau latina este specialscrierea scrisorilor, care a apărut pentru prima dată în secolul 2-3 î.Hr., apoi s-a răspândit în întreaga lume. Astăzi este baza pentru majoritatea limbilor și are 26 de caractere care au pronunție, nume și elemente suplimentare diferite.
Una dintre cele mai comune opțiuniscrierea este considerată latină. Alfabetul își are originea în Grecia, dar a fost complet format în limba latină a familiei indo-europene. Astăzi, această scriere este folosită de majoritatea popoarelor lumii, incluzând toată America și Australia, cea mai mare parte a Europei, precum și jumătate din Africa. Traducerea în alfabetul latin devine din ce în ce mai populară, iar în acest moment deplasează puternic literele chirilice și arabe. Un astfel de alfabet este considerat pe bună dreptate o opțiune universală și universală și în fiecare an devine din ce în ce mai popular.
Sunt deosebit de frecvente engleza, spaniola,Portugheză, franceză, germană și italiană latină. Adesea statele îl folosesc împreună cu alte tipuri de scrieri, în special în India, Japonia, China și alte țări.
Se crede că grecii, în special estrusul,sunt autorii originali ai sistemului de scriere, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de „latină”. Alfabetul are asemănări incontestabile cu scrierea etruscă, dar această ipoteză are multe puncte controversate. În special, nu se știe cât de exact această cultură a reușit să ajungă la Roma.
Cuvintele latine au început să apară în secolul 3-4 înainteAD, și deja în secolul al II-lea î.Hr. scrierea a fost formată și a constat din 21 de caractere. Pe parcursul istoriei, unele litere au fost modificate, altele au dispărut și au reapărut secole mai târziu, iar al treilea simbol a fost împărțit în două. Drept urmare, în secolul al XVI-lea, alfabetul latin a devenit ceea ce este până în prezent. În ciuda acestui fapt, diferite limbi au propriile caracteristici distinctive și versiuni naționale suplimentare, care, totuși, sunt doar o anumită modificare a literelor deja existente. De exemplu, Ń, Ä etc.
Latina este o scriere care își are efecteste originar din grecii occidentali, dar are și propriile sale trăsături unice. Inițial, acest alfabet era destul de limitat, trunchiat. În timp, semnele au fost optimizate și s-a dezvoltat o regulă conform căreia litera ar trebui să meargă strict de la stânga la dreapta.
În ceea ce privește diferențele, alfabetul latin este mai multrotunjit decât grecesc și folosește, de asemenea, mai multe grafeme pentru a transmite sunetul [k]. Diferența constă în faptul că literele K și C au început să îndeplinească funcții aproape identice, iar semnul K, în general, a căzut din uz de ceva timp. Dovezi istorice mărturisesc acest lucru, precum și faptul că alfabetele moderne irlandeze și spaniole încă nu folosesc acest grafem. De asemenea, litera are alte diferențe, inclusiv modificarea semnului C în G și apariția simbolului V din Y grecesc.
Alfabetul latin modern are două elemente de bazăforme: Mayusculum (majuscule) și Minuscule (caractere mici). Prima opțiune este mai veche, deoarece a început să fie folosită sub formă de grafică artistică încă din secolul I î.Hr. Mayusculus a dominat scriptoria Europei aproape până la începutul secolului al XII-lea. Singurele excepții au fost Irlanda și sudul Italiei, unde scriptul național a fost folosit mult timp.
Până în secolul al XV-lea, minusculul era pe deplin dezvoltat.Personalități celebre precum Francesco Petrarca, Leonardo da Vinci, precum și alte personalități ale Renașterii, au făcut multe pentru a introduce scrierea în litere latine cu litere mici. Pe baza acestui alfabet, tipurile naționale de scriere s-au dezvoltat treptat. Germană, franceză, spaniolă și alte variante au avut propriile modificări și semne suplimentare.
Acest tip de scriere este aproape familiarfiecărei persoane de pe Pământ care poate citi. Acest lucru se datorează faptului că acest alfabet este ori nativ unei persoane, sau se familiarizează cu el în lecțiile unei limbi străine, matematică și altele. Acest lucru ne permite să afirmăm că alfabetul latin este un sistem de scriere internațional.
De asemenea, multe țări care nu folosesc acest lucrualfabet, în paralel aplică versiunea sa standard. Acest lucru se aplică, de exemplu, pentru state precum Japonia și China. Aproape toate limbile artificiale se bazează pe alfabetul latin. Dintre acestea, Esperanto, Ido, etc. Destul de des puteți găsi și transliterare în litere latine, deoarece uneori nu există un nume general acceptat pentru un anumit termen în limba națională, ceea ce face necesară traducerea într-un sistem de semne general acceptat. Astfel, puteți scrie orice cuvânt în latină.
Latina este folosită în toată lumea în acest scopmodificări ale limbajelor care utilizează un tip diferit de scriere. Acest fenomen este cunoscut sub termenul „transliterare” (așa cum se numește uneori traducerea în alfabetul latin). Este folosit pentru a simplifica procesul de comunicare între reprezentanți de diferite naționalități.
Aproape toate limbile care folosescscript non-latin, au reguli oficiale de transliterare. Cel mai adesea, astfel de proceduri se numesc romanizare, deoarece au romanic, adică Origine latină. Fiecare limbă are anumite tabele, de exemplu, arabă, persană, rusă, japoneză etc., care permit transliterarea a aproape orice cuvânt național.
Latina este cea mai comună din lumescriere alfabetică care provine din alfabetul grecesc. Este folosit de majoritatea limbilor ca bază și este, de asemenea, cunoscut de aproape fiecare persoană de pe Pământ. Popularitatea sa crește în fiecare an, ceea ce face posibilă considerarea acestui alfabet ca fiind general acceptat și internațional. Pentru limbile care utilizează alte tipuri de scriere, sunt oferite tabele speciale cu transliterare națională, permițându-vă să romanizați aproape orice cuvânt. Acest lucru face procesul de comunicare între diferite țări și popoare simplu și ușor.
