Alfabetul chinezesc: sistemul pinyin și caracteristicile sale

Odată cu apariția scrisului în Imperiul Celest,a fost stabilit un sistem hieroglif de stil text, deoarece alfabetul chinez ca atare nu există. De obicei, acest concept include metoda „pinyin”, creată în secolul trecut pentru transcrierea caracterelor în alfabetul latin.

De ce nu există alfabetul chinezesc

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să consultați definiția. Se afirmă că alfabetul este o colecție de caractere din sistemul de scriere. Se pare, care este captura?

Scrierea chineză se bazează pe hieroglife,având semnificație semantică separat de alte semne din text și, la rândul său, constând din taste. Cu acestea din urmă, situația este exact aceeași. Mai mult, cheia poate fi folosită ca un hieroglif independent, adică un cuvânt.

Alfabetul implică lipsă de sens.un singur caracter de literă și un număr mic de litere bine stabilite, neschimbabile. Limba chineză, sau Putonghua, are mai mult de 50 de mii de hieroglife, ținând cont de diverse modificări, în timp ce numărul lor nu este cunoscut cu certitudine și tinde să crească.

Ce este pinyin

Pur și simplu, pinyin este un sistem de romanizare pentrulimbajul Imperiului Celest sau modul de scriere a hieroglifelor pe silabă. Cu ajutorul său, orice cuvânt poate fi reprezentat în latină, ceea ce face mai ușoară înțelegerea componentei fonetice.

Astfel, se dovedește că alfabetul chinez nu esteexistă, iar aplicarea acestui termen la această colecție de semne nu este altceva decât o greșeală obișnuită. Cu toate acestea, datorită frecvenței utilizării sale, uneori trebuie luată în calcul.

Cu toate acestea, întrebarea câte litere sunt în alfabetul chinez nu are un răspuns din toate motivele de mai sus.

Inițiale „pinyin”

Așa cum am menționat anterior, acest sistem (îndenumit în continuare „alfabet chinezesc”) este format din caractere latine. Silabele formează în principal consoane, vocale și combinațiile lor. Pronunția inițialelor, ca și finalurile, are multe nuanțe:

• De exemplu, „m”, „f”, „s”, „h” sunt similare cu rusele „m”, „f”, „s” și „x”.
• Există consoane aspirate („p”, „t”, „k”, „c”, „sh”, „ch”), care necesită o expirație puternică atunci când sunt pronunțate.
• „N” din „pinyin” este mai alveolar, iar „l” și „j” sunt similare cu pronunția engleză.
• „q” se citește ca „ts”, „x” este ca „s”, iar „z” și „zh” sunt ca „ts” și „zh”.
• Consoanele „b”, „d”, „g” sunt extrem de dificil de pronunțat corect, deoarece reprezintă o încrucișare între analogii ruși ai acestor sunete vocale și fără voce.
• „R” la începutul unui cuvânt înlocuiește „g”.

Finale

Alfabetul chinezesc (hieroglifele nu sunt incluse) conține, de asemenea, vocale numite „finale”. Ele constau adesea din diftongi și respectă următoarele reguli de pronunție:

• "an", "en", "ao", "uo", "ou", "ei", "ai", "a" transcris ca "an", "en", "ao", "uo", " oh "," hei "," ay "și respectiv" a ".
• Terminațiile complexe „ia”, „ian”, „iao”, „iang”, „ie”, „iu”, „în” sunt citite ca „I”, „yang”, „yao”, „yang”, „e "," yu "," yin ".
• „i” este similar cu rusul „și„, dar nu înmoaie consoanele. Dacă este singura vocală dintr-o silabă, se scrie ca „yi”.
• „y” se pronunță ca „y” sau „wu” (identic cu cazul anterior).
• „er” înlocuiește „er”.

Când se utilizează sistemul de romanizare

De regulă, „pinyin”, alias alfabetul chinezesc(hieroglifele din acesta sunt înlocuite cu silabe în alfabetul latin), este folosit ca element auxiliar pentru turiști sub formă de semnături pe diferite semne sau în prezența unui semn rar în text.

De asemenea, romanizarea este folosită pentru a scriemesaje pe tastatura engleză. De regulă, acesta este un proces automatizat, iar transcripția tipată cu pinyin este convertită automat într-un hieroglif.

Ultima, cea mai populară opțiuneeste destinat structurării informațiilor în liste și baze de date: în ele este mult mai oportun să împărțiți cuvintele după primele silabe folosind transliterarea în alfabetul latin. Acest lucru va facilita căutarea nu numai pentru străini, ci și pentru chinezi.

Pinyin ca instrument de învățare a limbilor străine

Sistemul de romanizare în limba latină conține 29silabe și este folosit ca pas auxiliar în studiul chinezei. Vă permite să vă familiarizați cu citirea și pronunția corectă a tonurilor vocale, datorită prezenței diacriticelor. În Imperiul Celest, studiul „pinyinului” este obligatoriu pentru studenții străini și este inclus în curriculum-ul tuturor școlilor moderne.

Adesea, expresia „alfabet chinezesc cu traducere” înseamnă transcrierea silabelor pentru comoditatea pronunției. Semnele diacritice sunt prezente în același scop.

Tonuri

În Putonghua, fiecare vocală are propria intonație specifică.

Silabe identice cu pronunție diferităsunt capabili să formeze cuvinte care au o semnificație radical diferită între ele. Pentru aceasta, este extrem de important să stăpânești tonurile - fără ele, competența lingvistică este imposibilă. Adesea, nimeni nu înțelege un străin cu o intonație greșită și discursul său este confundat cu un dialect necunoscut.

Pentru a evita această problemă, studiațipronunția trebuie făcută direct cu profesorul. Bineînțeles, alfabetul chinezesc cu traducere în rusă nu va ajuta aici (transcrierea nu transmite semne diacritice) și va trebui să meargă direct la sistemul „pinyin”.

Există patru tonuri în total:

1. Înaltă netedă.
2. Ascendent de la mediu la mare.
3. Scăzut, în continuă scădere și apoi crescând până la tonul mediu.
4. Sus jos.

Tutorialele video sau un profesor vă vor ajuta să le înțelegeți, dar acesta din urmă, așa cum am menționat anterior, este de preferat.

În concluzie despre alfabetul chinezesc

Revenind la subiectul Imperiului celest, este demn de remarcat faptul că chineza, ca și alte limbi care au scriere hieroglifică, este prea diferită de cea europeană.

Trăsăturile sale exclud existențaalfabet standard. Mai mult, încercările timpurii de a înlocui modul familiar de a scrie text cu combinații de litere au eșuat rapid. Pur și simplu, astfel de metode au căzut din uz în scurt timp și este puțin probabil să fie reînviat.