Părțile de vorbire sunt un mecanism bine coordonat în care nu existăun element în plus. În mod surprinzător, în fiecare limbă acest mecanism este aranjat în felul său. Ceea ce într-o limbă poate fi exprimat în două sau trei cuvinte, în alta va necesita construirea unei propoziții destul de complexe. De aceea, atunci când studiezi limbi străine, este extrem de important să nu abordezi gramatica neglijent, ci să te gândești la fiecare regulă - la urma urmei, printre ele nu există unele goale și lipsite de sens.
Adjectivul este unul dintre cheiepărți de vorbire, oferind oamenilor capacitatea de a descrie în mod viu lumea. Cu toate acestea, are și propriile sale nuanțe în diferite limbi ale lumii. Aceasta este structura și locul în propoziție și acordul cu alte părți ale discursului și, desigur, funcțiile care sunt atribuite adjectivului. În articol vom analiza și compara funcțiile acestei părți de vorbire în unele limbi europene.
Deci, care sunt caracteristicile adjectivelor? Lista este destul de mare.
În primul rând, adjectivul înseamnăcaracteristică non-procedurală a unui obiect. Aceasta înseamnă că este descrisă o proprietate constantă a unui obiect viu sau neînsuflețit (un prieten adevărat, o casă confortabilă). Semnele non-procedurale sunt indicate și prin adverbe, doar că aceste semne nu se mai referă la subiect, ci la acțiune (aleargă repede, desenează frumos).
Dacă adjectivul este direct legat desubstantiv, trebuie să se poată adapta la „șeful” său. În diferite limbi, substantivele au diferite categorii: număr, gen, caz, declinare. Toate aceste categorii își iau adjectivele de la ele - lista de categorii pentru ele arată exact la fel.
De asemenea, adjectivele sunt strâns legate dealte părți de vorbire, pătrunzând unele în altele și îmbogățindu-se. Această legătură cu pronumele și numeralele se manifestă clar. La joncțiunea acestor părți de vorbire, la un moment dat, au apărut numerele ordinale, răspunzând la întrebarea „care număr?”, precum și pronume relative și interogative „care” și „care”. Merită evidențiat separat participiul care descrie obiectul prin acțiune, care a dat naștere verbelor și adjectivelor. Lista acestor forme este foarte lungă (o navă plutitoare, un tigru ghemuit). Participiul este de asemenea de acord cu subiectul și oferă semnul său procedural.
Natura secundară a adjectivuluisubliniază modul în care s-a format. Cel mai adesea, este format tocmai din substantive, concentrându-se pe o proprietate sau caracteristică cheie. Deci, zmeura ne-a dat o culoare purpurie, iar colțul ne-a dat un mers unghiular. Adjectivele care indică apartenența unui obiect la cineva sunt exemplul cel mai izbitor al legăturii strânse a acestei părți de vorbire cu substantivele. Limba rusă este atât de flexibilă, unde se formează adesea adjective posesive: cartea bunicului - cartea bunicului.
În engleză și germană, astfel de formedispărut. În cartea bunicului englezesc, cazul posesiv al substantivului grandad indică faptul că cartea aparține bunicului. Germana are o formă simplificată aproape identică care este folosită cu nume proprii: Annas Auto. Cu toate acestea, cel mai adesea acest rol este jucat de o formă specială a cazului genitiv: das Buch des Grossvaters, cu obiectul în primul rând, și nu proprietarul său.
Limba engleză este renumită pentru conversia sa - completătrecerea de la o parte a vorbirii la alta fără modificări vizibile. Adjectivele sunt, de asemenea, supuse conversiei - umed (umed) poate deveni cu ușurință un substantiv cu sensul „umiditate”. Și slim în sensul „slender” într-un anumit context va deveni verbul „slim”.
În germană, un mecanism similar se întoarceadjectiv în substantiv abstract. Schwarz în sensul de „întuneric” la adăugarea articolului va dobândi sensul de „întuneric”. De asemenea, conversia este posibilă aici atunci când se numesc ființe vii care au o trăsătură numită adjectiv productiv, der Irre - „nebun”, der Taube - „surd”. Adăugarea unui articol la un adjectiv funcționează și în franceză: Le ciel est bleu (adjectiv); Le bleu (substantiv) du ciel. Funcția sintactică în bleu, locul ei în propoziție, precum și prezența articolului, dă motive să se considere le bleu ca substantiv. În același timp, substantivul le bleu, pe lângă semnificația principală (denumiri de culoare - albastru, albastru), are și altele, de exemplu: haine de lucru, cămașă albastră, începător, vânătăi, vânătăi.
Există mai multe tipuri de împrumuturi de adjective străine, în funcție de gradul de adaptare a acestora la realitățile limbii gazdă. În acest sens, se pot distinge mai multe tipuri:
Lista adjectivelor în limba rusă este foarte mare datorită potențialului de formare a cuvintelor acestei părți de vorbire.
Funcția adjectivelor într-o propoziție este fiedefiniție (El citește o carte bună) sau parte dintr-un predicat nominal compus (sunt foarte energic astăzi). În primul caz, adjectivul este plasat înaintea substantivului, în al doilea - după acesta.
Toate adjectivele pot fi împărțite în funcție de funcții și potențial de formare a cuvintelor. Lista constă din trei articole:
Uneori este posibil ca un adjectiv să treacă de la o categorie relativă la una calitativă. În acest caz, se schimbă și semnificația: coadă de vulpe - zâmbet de vulpe (sens: viclean, înșelător).
O caracteristică importantă a adjectivelor ruseștieste abilitatea de a declina - schimba genul, numărul și cazul în conformitate cu substantivul care guvernează (casă de cărămidă - zid de cărămidă - stâlpi de cărămidă).
Există unele caracteristici pe care, spre deosebire de rusă, adjectivele engleze nu le au. Lista lor este mică, dar suficientă.
Spre deosebire de ruși, adjectivele englezeșticomplet imuabil. Vulpe roșie, flori roșii, perete roșu - în toate aceste fraze, cuvântul „roșu” rămâne așa cum este, indiferent de numărul și tipul substantivului.
Există calitative și relativeadjective în engleză. Lista caracteristicilor lor este aproape aceeași ca în rusă, cu excepția unui fapt - adjectivele engleze nu au o formă scurtă.
De asemenea, adjectivul poate deveni abstractsubstantiv (cel misterios - ceva misterios). Bolnavi (bolnavi) la adăugarea articolului se vor transforma în bolnavi (bolnavi, pacienți). Ca și în rusă, adjectivul englez ca definiție va precede substantivul (o casă goală), iar ca predicat îl va încheia (Casa este goală).
Motivele absenței adjectivelor posesive au fost deja discutate anterior.
engleză șiAdjective germane - lista caracteristicilor lor este aproape identică. Cu toate acestea, există o diferență majoră care unește adjectivele germane cu cele rusești - aceasta este capacitatea de a declina. Ein billiger Haus - „casă ieftină” la plural devine billige Häuser. Terminațiile modifică genul, numărul și cazul adjectivului (guten Kindes - copil bun, gutem Kind - copil bun, guten Kind - copil bun).
Depinde daca estesubiect specific sau aleatoriu, adjectivele sunt flexate pentru tipul slab (der gute Vater - acest tată bun), puternic (guter Vater - tată bun) sau mixt (ein guter Vater - un tată bun).
Franceza are multe în comun cu germanaadjective – lista de asemănări este suficientă. Se schimbă după gen (Il est joli - el este frumos, elle est jolie - ea este frumoasă) și după numere (Le livre intéressant - o carte interesantă, les livres intéressants - cărți interesante), nu au declinare de caz. Se modifică și în funcție de gradul de comparație (Grand - Plus grand - Le plus grand).
O caracteristică interesantă a adjectivelor franceze- capacitatea de a schimba sensul în funcție de faptul că sunt înainte sau după un substantiv. Un homme brave este o persoană curajoasă, în timp ce un brave homme este o persoană glorioasă.
Lista adjectivelor în finlandeză este foarte lungă și complexă. Ca și în rusă, adjectivele sunt de acord cu substantivul în număr și caz (există 14 până la 16 dintre ele în finlandeză).
Unele adjective nu se schimbă după caz:
eri - diferit;
viime - trecut;
ensi - următorul;
koko - întreg.
Adjectivul poate veni și înaintecuvânt definit: kaunis talo - o casă frumoasă; iar după ea - Talo pe kaunis. - Casa este frumoasa. Există și grade de comparație (iloinen - vesel; iloisempi - mai vesel, mai vesel; iloisin - cel mai amuzant, cel mai amuzant).
Deci, în toate limbile examinate, adjectiveîndeplinesc funcţia de determinare a calităţilor subiectului. Coordonarea cu subiectul în diferite limbi are propriile sale caracteristici. Lista de adjective în finlandeză și rusă va avea atât trăsături comune, cât și distinctive. Același lucru este valabil și pentru alte limbi, în ciuda proximității vocabularului și gramaticii lor.
