La efectuarea diagnosticelor psihologicespecialistul trebuie să respecte regulile etice, care se reflectă în codul internațional al psihologului practic. Principiul moralității sociale include atât responsabilitatea psihologului pentru diagnostice de înaltă calitate, cât și asigurarea unei stări pozitive persoanei studiate, atât în procesul de cercetare, cât și în activitatea practică ulterioară bazată pe rezultatele diagnosticelor.
În cursul studiilor de psihodiagnostic, studențiispecialitățile psihologice, în primul rând, studiază care este principiul obiectivității și fiabilității, tk. calitatea rezultatului cercetării depinde şi de calitatea selecţiei tehnicilor de diagnosticare. Obiectivitatea metodelor de diagnostic psihologic se realizează prin dezvoltarea lor de către grupuri de oameni de știință, testându-le pe un număr mare de subiecte și publicate în publicații științifice cu indicarea cheii rezultatelor testelor.
Principiul moralei sociale presupunestabilirea unui diagnostic ca urmare a psihodiagnosticului prin numărul de puncte primite ca urmare a răspunsului la întrebări, alegerea judecăților care sunt cele mai valoroase pentru subiect sau după numărul de semne semnificative care se referă la o anumită stare a subiectului. Prin urmare, principiul măsurătorilor este utilizat suplimentar, atunci când simbolizarea digitală a proprietăților studiate este utilizată în studiul obiectelor non-fizice. Deci, de exemplu, în studiul agresiunii copilului, cercetătorul efectuează metoda „Numărătoarea frecvenței”, atunci când observarea unui obiect se efectuează timp de câteva zile cu calculul fenomenului observat în comportamentul copilului. Aceasta va face posibilă nu numai numărarea numărului de acte agresive, ci și analizarea în ce situații și în ce condiții apar situațiile observate.
Este important ca orice specialist să înțeleagă ce esteprincipiul confidențialității, care este principalul principiu etic atât atunci când se efectuează diagnostice psihologice, pedagogice și sociale. Dacă o persoană însuși apelează la un specialist pentru diagnosticare, atunci rezultatele sunt comunicate numai lui, și nu rudelor sau colegilor de muncă.
Chiar și pentru cercetare științificăsunt folosite principiile moralității, ascund numele, profesia și alte informații despre subiecți, prin care se putea ghici despre cine au fost colectate informațiile. În munca științifică, fiecare subiect este desemnat printr-o literă sau un număr, iar restul informațiilor sunt păstrate de cercetător în arhivă.
Diagnosticare, pe lângă cercetările salefuncții, ar trebui să aibă un efect formativ, adică să ofere individului noi cunoștințe care să ajute subiectul să-și înțeleagă mai bine caracteristicile fără a prejudicia sine și starea sa psihică. Rezultatele diagnosticului nu trebuie folosite pentru a colecta un dosar asupra unei persoane care să-și justifice incompetența în profesie. Dimpotrivă, orice procedură de diagnostic ar trebui utilizată în scopul dezvoltării personalității.
Fiecare specialist trebuie să se îmbunătățească constantcalificări, urmează cursuri, nu numai pentru a reînnoi cunoștințele despre noile metode, ci și pentru a le crește competența, pentru a naviga în ceea ce este principiul lipsei de rău sau voluntariat sau principiul validității științifice.
Specialiști în cursuri în domeniustudiile sunt susținute în scopul confirmării sau îmbunătățirii calificărilor lor profesionale. Un psiholog poate intra în certificare înainte de termen dacă și-a dezvoltat propriul program, proiect sau diagnostic, pe care le-a aplicat cu succes în practică, dacă s-au obținut rezultate pozitive în predarea și creșterea copiilor. În raportul său analitic, un psiholog poate descrie care este principiul cooperării profesionale, atunci când diagnosticele sunt dezvoltate, testate și îmbunătățite de un grup de colegi. Acest tip de cooperare colectivă permite psihodiagnosticului să rămână moral, moral, obiectiv și de încredere pentru toți participanții la procesul de cercetare.
