Omenirea știe ce este asfaltullung. Asfaltul natural (rășină montană care conține un amestec de bitum cu materiale minerale) a fost folosit de vechii egipteni și fenicieni ca material obligatoriu în construcția de clădiri și nave. Indienii din America de Sud au folosit asfaltul pentru a-și impregna bărcile. Asfaltul era folosit de egipteni pentru mumificare, iar în est era considerat un remediu. În plus, asfaltul natural, extras din fundul Mării Moarte, a fost folosit (și este încă folosit) pentru a crea lacuri și vopsele.
Utilizarea asfaltului artificial (compactatamestecuri de bitum, piatră zdrobită, nisip și pulbere minerală) ca material pentru pavaj a început la sfârșitul secolului al XIX-lea în Europa și Statele Unite. În același timp, asfaltul a început să fie folosit în Rusia.
Desigur, de atunci, atât tehnologia de asfaltare, cât și producția sa au suferit mari schimbări, dar principiile de bază au rămas aceleași.
Cea mai importantă condiție pentru o mașină normalămișcarea este procesul de întărire a suprafeței drumului. Rotația modernă a mărfurilor este practic imposibilă fără drumuri asfaltate normale și, prin urmare, construcția de autostrăzi este o prioritate pentru orice țară.
Respectarea tehnologiei de asfaltare a pavajului și a acestuiaeficiența este direct legată de producția și controlul calității materialului utilizat pentru realizarea trotuarelor asfaltice. Nerespectarea acestor cerințe duce la distrugerea prematură a drumului.
Realizările științei moderne permit îmbunătățirea constantă atât a compoziției componente a asfaltului, cât și a întregului proces tehnologic al lucrărilor de drumuri.
Dacă vorbim despre tehnologia asfaltului de pavaj, atunci se efectuează în patru etape:
La sfârșitul acestor etape, asfaltul are nevoie de ceva timp până se întărește complet și atinge puterea de proiectare.
Această tehnologie implică duritaterestricții privind ordinea acțiunilor, respectarea restricțiilor climatice și meteorologice. Nerespectarea acestor cerințe (de exemplu, întreruperea secvenței sau așezarea la temperaturi scăzute, în ploaie) duce la faptul că suprafața drumului va dura mai puțin decât ar trebui.
Dar chiar și respectarea strictă a întregii tehnologii de asfaltare nu este o garanție că suprafața drumului nu va necesita întreținere suplimentară și reparații în timp util.
Acest material a apărut recent la noiîn țară. Este fabricat din asfalt convențional modificat cu polimer, cu adaos de aditivi rezistenti la îngheț și plastifianți. Tehnologia de asfaltare la rece simplifică foarte mult procesul de reparații ale drumurilor, deoarece permite efectuarea lucrărilor într-un interval larg de temperaturi. Poate fi așezat la temperaturi scăzute (până la -15 despreCU).În plus, lucrările rutiere pot fi efectuate pe timp ploios. Asfaltul rece nu necesită pregătirea preliminară și amorsarea suprafeței reparate. Dar cel mai important avantaj pe care îl are asfaltul rece este că tehnologia de așezare a acestui material nu necesită implicarea unor echipamente speciale. Este suficient să-l turnați într-o gropă sau groapă și să-l nivelați cu o lopată, după care începe procesul de polimerizare, iar asfaltul se întărește rapid. În ceea ce privește prețul, dacă îl comparăm cu costurile reparațiilor periodice ale drumurilor folosind asfalt convențional, se dovedește că utilizarea asfaltului rece va fi și mai ieftină.
