În orice stadiu înalt al dezvoltării salea existat o societate, parte integrantă a acesteia fiind și vor fi infracțiuni penale și infracțiuni civile, ale căror exemple pot fi observate în număr suficient astăzi. Datorită structurii complexe a psihicului uman, astfel de atrocități sunt aproape imposibil de eradicat. Dar este foarte posibil să prevenim și să suprimăm, precum și să reducem probabilitatea de daune cauzate de aceste acțiuni societății, statului și civililor.
Din păcate, în fiecare an numărul ilegalactele nu fac decât să crească. Apar noi infracțiuni civile, ale căror exemple capătă forme din ce în ce mai sofisticate. Reducerea numărului acestora este o prioritate absolută pentru cei care lucrează în sistemul juridic. Prin urmare, principala metodă de combatere a încălcării legii este capacitatea de a transmite maselor informații despre inevitabilitatea pedepsei și despre consecințele periculoase din punct de vedere social pentru societate.
Definiții ale acestui concept în cadrul legislativnu trebuie găsit, dar este clar formulat de teoria dreptului. O infracțiune civilă este o faptă ilicită, vinovată, a unei persoane delincvente care dăunează societății prin acțiunile sale, ceea ce duce la răspundere juridică.
Acest concept poate fi exprimat în mai multeformă simplificată. O infracțiune civilă este un act comportamental care poate provoca vătămări altor persoane și, prin urmare, aparține unor forme de interacțiune extrem de periculoase și nedorite. Acesta este un fel de provocare pentru societate și valorile acesteia, o încălcare a intereselor și nevoilor personale ale cetățenilor, precum și a ordinii publice.
Conceptul și compoziția unei infracțiuni civile se caracterizează prin următoarele caracteristici principale:
- Pericol public (vătămare).
- Nedreptate.
- Vinovăție.
- Realitate (fapte).
- Pedeapsă.
Să luăm în considerare fiecare caracteristică în detaliu.
Vătămarea este o caracteristică obligatorie a tuturorinfracțiuni. Poate fi exprimat în ansamblul consecințelor negative care încalcă normele legale ale legislației civile. Definiția acestuia depinde de tipul de interese încălcate, de obiectul infracțiunii și de drepturile subiective.
Luând în considerare greșelile civile(exemple), prejudiciul poate fi de natură patrimonială (distrugerea sau deteriorarea bunurilor, furt, evaziune fiscală etc.) și non-proprietate (insultă, calomnie, vătămare corporală etc.). Semnele pot fi recuperabile sau de neînlocuit, măsurabile sau incomensurabile și, de asemenea, au o importanță mai mult sau mai puțin semnificativă pentru indivizi, colective și societate în ansamblu. Prin urmare, pentru a defini și clasifica o infracțiune, în primul rând, va fi necesar să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat de acest act.
Următorul semn al unei infracțiuni estenelegiuirea. Poate fi exprimat atât prin încălcarea actelor juridice de reglementare, cât și prin neîndeplinirea obligațiilor consacrate în semnarea diferitelor acorduri.
Trebuie remarcat faptul că este imposibil de atrasrăspunderea juridică a unei persoane pentru o faptă comisă care dăunează societății, dacă acest act ilegal nu este consacrat în acte legislative. Astfel, utilizarea lacunelor în legislația fiscală poate să nu fie încurajată de stat, dar nu este posibil să se recunoască astfel de acțiuni ca infracțiuni.
Făptuitorul care comite o faptă ilegalăare întotdeauna capacitatea conștientă de a nu efectua acțiunea dată. Vina unei persoane este determinată tocmai pe baza unei alegeri pe care a făcut-o, din neglijență sau în mod deliberat, ignorând în același timp cerințele societății și ale statului.
În prezent, nevinovat și colectivresponsabilitatea este exclusă din sistemul juridic, iar principiul său principal este prezumția de nevinovăție. Aceasta înseamnă că, până când activitatea criminală a suspectului nu este dovedită în mod legal, acesta este nevinovat de săvârșirea unei fapte ilegale.
Pe lângă declararea unei interdicții, legea, de asemeneaprevede pedeapsa obligatorie pentru o infracțiune civilă. Exemple: responsabilitatea poate urma sub forma impunerii unor privări suplimentare, sarcini, sarcini de proprietate sau de natură personală. Este imposibil să aducă infractorul la răspunderea penală și să execute pedeapsa dacă acțiunile sale nu sunt supuse măsurilor de influență ale statului.
Astfel, toate semnele de mai susinfracțiunile oferă o descriere clară a acțiunilor infractorului. Acest lucru permite nu numai impunerea unei pedepse legale, ci și prevenirea infracțiunilor în anumite situații.
