Rentabilitatea oricărei entități economiceactivitatea depinde de corectitudinea reflectării și contabilității costurilor. Optimizarea, controlul, distribuția acestora afectează costul bunurilor (serviciilor), reduc riscurile sancțiunilor autorităților fiscale. În etapa inițială de activitate, fiecare companie planifică și formează o listă a costurilor necesare pentru implementarea proceselor de producție. Un aspect important reflectat în politica contabilă îl reprezintă metodele de distribuție a producției generale și a cheltuielilor generale.
Politica de preț a întreprinderii se bazează peluând în considerare situația pieței referitoare la un anumit tip de bunuri, servicii sau lucrări, în timp ce reglementarea costurilor are loc datorită cuantumului profitului investit sau al redistribuirii cheltuielilor comerciale. Costurile de producție sunt o valoare constantă care este alcătuită din indicatori ai costurilor reale. Prețul de vânzare (lucrări, servicii, bunuri) include prețul de cost, cheltuielile de vânzare și suma profitului.
Fiecare organizație în formularele sale de politică contabilăprevederile care reglementează contabilitatea cheltuielilor, metodele de distribuire și anulare a acestora. Reglementările contabile (Codul fiscal, PBU) recomandă o listă și o clasificare a costurilor imputabile costului. Rata de consum a fiecărui articol este stabilită de documentele interne ale întreprinderii. Costurile sunt sistematizate în funcție de diverse criterii: în funcție de conținutul economic, de momentul apariției, de compoziție, de modul în care sunt incluse în prețul de cost etc. Pentru a forma o estimare a costurilor, toate costurile sunt împărțite în indirecte și directe. Principiul includerii în prețul de cost depinde de numărul de tipuri de produse fabricate de companie sau de serviciile furnizate. Metodele de distribuție a costurilor directe (salarii, materii prime, amortizarea echipamentului principal) și indirecte (ODA și OXR) sunt determinate în conformitate cu documentele de reglementare și reglementările interne ale companiei. Mai detaliat este necesar să ne oprim asupra costurilor generale și generale de producție, care sunt incluse în cost prin metoda distribuției.
Cu o structură de producție extinsă,vizând eliberarea mai multor unități de produse (servicii, lucrări), întreprinderea suportă costuri suplimentare care nu sunt direct legate de activitatea principală. În acest caz, contabilitatea cheltuielilor de acest tip trebuie păstrată și inclusă în prețul de cost. Structura AOD este următoarea:
- amortizarea, repararea, exploatarea echipamentelor, utilajelor, imobilizărilor necorporale în scopuri industriale;
- întreținere, modernizare spații comerciale;
- deduceri la fonduri (FSS, PFR) și salarii ale personalului care deservește procesul de producție;
- costurile utilităților (electricitate, căldură, apă, gaz);
- alte cheltuieli direct legate deprocesul de producție și gestionarea acestuia (radierea inventarului uzat, MBE, cheltuielile de călătorie, închirierea spațiului, serviciile organizațiilor terțe, furnizarea condițiilor de lucru sigure, întreținerea unităților auxiliare: laboratoare, servicii, departamente, plăți de leasing). Costurile de producție sunt costuri asociate procesului de gestionare a unităților principale, de service și auxiliare, sunt incluse în prețul de cost ca costuri generale de producție.
Metode de distribuție a producției generale șicheltuielile generale de afaceri se bazează pe valoarea totală a acestor indicatori acumulate în perioada de raportare. Pentru a rezuma informații despre AOD în planul de conturi, este furnizat un registru acumulativ nr. 25. Caracteristicile sale: activ, distributiv colectiv, nu are sold la începutul lunii și la sfârșit (cu excepția cazului în care politica contabilă prevede altfel), contabilitatea analitică este realizată de subdiviziuni (ateliere, departamente) sau tipuri de produse. Într-o anumită perioadă, informațiile privind cheltuielile efectuate efectiv sunt acumulate în debitul contului 25. Corespondențele tipice includ următoarele operațiuni.
Suma costurilor generale de producție poate fipentru a crește semnificativ costul produselor, lucrărilor efectuate, serviciilor prestate. La marile întreprinderi industriale, sunt planificate proiecte pilot și se introduce conceptul de „rata consumului”, abaterile acestui indicator sunt studiate cu atenție de către departamentul de analiză. În organizațiile angajate în crearea unui singur tip de produs, metodele de distribuție a producției generale și a costurilor generale ale afacerii nu sunt dezvoltate, suma tuturor costurilor fiind complet inclusă în prețul de cost. Prezența mai multor procese de producție implică necesitatea includerii tuturor tipurilor de costuri în calculul fiecăruia dintre ele. Distribuția costurilor cu valoarea generală a producției poate avea loc în mai multe moduri:
În orice caz, metodele de distribuție a costurilor indirecte ar trebui să fie fixate în politica contabilă a întreprinderii și să nu contrazică legile de reglementare (PBU 10/99).
Costurile administrative suntvaloare semnificativă a costului bunurilor, lucrărilor, produselor, serviciilor. Cheltuielile generale de afaceri sunt suma costurilor de administrare, care includ:
- întreținerea și deservirea structurilor, clădirilor neproductive (birouri, zone administrative), plăți de chirie;
- deduceri la fondurile sociale și remunerarea personalului de conducere;
- servicii de comunicare și Internet, securitate, poștă, consultanță, costuri de audit;
- deduceri de amortizare pentru facilități neproductive;
- publicitate (dacă aceste costuri nu sunt comerciale);
- birouri, facturi de utilități, servicii de informare;
- cheltuieli pentru instruirea personalului și respectarea normelor de siguranță industrială;
- alte costuri similare.
Conținutul personalului de conducere este necesarpentru implementarea proceselor de producție și comercializarea ulterioară a produselor, dar proporția mare a acestui tip de cheltuieli necesită contabilitate și control constant. Pentru organizațiile mari, utilizarea metodei normative de acumulare a OXR este inacceptabilă, deoarece multe tipuri de cheltuieli administrative sunt de natură variabilă sau, cu o plată unică, sunt transferate la costul de producție în etape, într-o anumită perioadă.
Contul nr. 26 este destinat colectării de informații desprecosturile de administrare ale companiei. Caracteristicile sale sunt: activ, sintetic, colectiv și distributiv. Închis lunar la conturile 20, 46, 23, 29, 90, 97, în funcție de metodele de distribuție a producției generale și cheltuielile generale de afaceri sunt adoptate de documentele de reglementare interne ale întreprinderii. Contabilitatea analitică poate fi realizată în contextul diviziunilor (departamentelor) sau al tipurilor de produse (munca prestată, servicii prestate). Tranzacții tipice de cont:
Costuri directe în numerar (50, 52,51) caregula nu este luată în considerare în OXR. O excepție poate fi acumularea dobânzilor la împrumuturi și împrumuturi, în timp ce această metodă de acumulare trebuie specificată în politica contabilă a întreprinderii.
Toate cheltuielile generale de afaceri sunt colectate întermeni monetari ca cifră de afaceri debitoare a contului 26. La sfârșitul perioadei, acestea sunt amortizate la producția principală, de service sau auxiliară, pot fi incluse în costul bunurilor care urmează să fie vândute, atribuite cheltuielilor amânate sau parțial îndreptată către pierderea companiei. În contabilitate, acest proces se reflectă în înregistrări:
Cheltuieli generale de afaceri în majoritatea cazurilorsunt anulate în același mod ca și pentru producția generală, adică proporțional cu baza selectată. Dacă acest tip de cost este de natură pe termen lung, atunci este mai oportun să le atribuiți perioadelor viitoare. Anularea va avea loc în anumite părți, atribuibile prețului de cost. Cheltuielile generale de afaceri variabile provizoriu pot fi atribuite rezultatului financiar sau incluse în prețul bunurilor produse (în întreprinderi comerciale sau furnizarea de servicii). Metoda de distribuție este reglementată de documente interne.
În prezent, contabilizarea producției generale șicosturile generale ale afacerii sunt păstrate în bazele de date contabile și în programele grupului 1C. Metodele de distribuire a costurilor indirecte sunt guvernate de setări speciale. La calcularea costului ODA și OXR, este necesar să bifați casetele opuse bazei aprobate în fila „producție”. Atunci când se anulează cheltuielile perioadelor viitoare, este necesar să se stabilească o perioadă și o sumă. Pentru a include costurile în rezultatul financiar, se completează fila corespunzătoare. Atunci când executați funcția de închidere la sfârșitul perioadei, producția generală și cheltuielile generale acumulate în registrele 25 și 26 sunt debitate automat în conturile specificate. Acest proces formează costul produsului finit.
