Sunt destinate cheltuieli amânate în bilanţpentru a rezuma informații despre costurile care au fost suportate în această perioadă de raportare, dar care se referă la perioadele următoare. O astfel de definiție este dată în Regulamentul de contabilitate și în instrucțiunile de utilizare a Planului de conturi.
Contabilitatea cheltuielilor amânate reprezintăîn sine, astfel, o metodă de repartizare a costurilor deja angajate. Totodată, categoria acestor costuri nu include tranzacțiile care sunt asociate cu cedarea activelor, inclusiv avansurile sau plățile anticipate.
La pregătirea rapoartelor, este necesar să se țină contcondiţiile în care sunt recunoscute cheltuielile amânate. În special, costurile sunt suportate în conformitate cu o cerință specifică a actelor de reglementare sau legislative, a unui acord și a tradițiilor comerciale. Una dintre condiții este capacitatea de a determina valoarea costurilor. Cheltuielile amânate sunt recunoscute ca atare dacă există încredere că rezultatul unei anumite tranzacții va duce la o scădere a beneficiilor economice ale întreprinderii.
Conform instrucțiunilor din planul de conturi, costurile, îndupă conținutul lor economic, se împart în două categorii. Prima include cheltuielile perioadelor pregătitoare cu caracter pregătitor. Ele sunt legate de veniturile care sunt așteptate în viitor. Astfel de cheltuieli, în special, includ costurile de stăpânire a noilor tehnologii de producție, activități pregătitoare pentru minerit, pregătirea pentru munca sezonieră și așa mai departe. A doua categorie include costurile perioadei curente. Acest grup, în special, include costurile reparațiilor efectuate ale echipamentelor de producție scumpe. Pentru astfel de costuri, reflectarea în cadrul articolului corespunzător este considerată a fi doar „atenuarea” denivelărilor, folosind o distribuție arbitrară a unei cantități semnificative de costuri pe mai multe perioade.
Trebuie remarcat faptul că instrucțiunile nu menționeazăcosturile sunt continue sau recurente. Acestea includ, de exemplu, costurile de licențiere a unui tip de activitate, plata unei asigurări, achiziționarea drepturilor de utilizare a software-ului transferat pentru o anumită perioadă. De asemenea, avansurile la plăți pentru chirie nu sunt indicate în document.
Cheltuieli amânate asociate cuveniturile viitoare sunt împărțite în două grupe. Primul include costurile legate direct de profitul viitor. Acestea, în special, includ costuri pregătitoare pentru nevoile de producție. A doua categorie include cheltuielile legate de venituri indistinct, indirect.
Costurile sunt recunoscute în documentul de raportare pepierdere și profit, ținând cont de relația dintre încasări și costuri de producție (în conformitate cu principiul raportului dintre costuri și beneficii). De aici rezultă că costurile perioadelor următoare ar trebui să includă costuri care determină direct profitul. Acest profit poate sau va veni în viitor.
În plus, costurile pot fi rezonabiledistribuite între perioadele de raportare. Acest lucru este posibil cu condiția ca costurile să determine profitul pe mai multe perioade sau dacă relația dintre costuri și venituri nu poate fi definită clar sau este stabilită indirect.
De aici rezultă că metoda contabilității costurilor,legat de profitul viitor, indirect (indirect), va depinde de opinia personală profesională a contabilului. Aceste costuri pot fi alocate, dar numai dacă există o justificare convingătoare pentru legătura lor cu încasarea de profit în viitor. Dacă nu există o astfel de justificare, atunci costurile de producție trebuie contabilizate ca costuri în perioada curentă fără alocare.
