Rezultatul muncii băncii este în primul rând asociat cu„joc” competent asupra ratelor de schimb. Și din moment ce acesta este un joc, cineva pierde mereu. Cu toate acestea, în cazul unei bănci, suferă nu numai ea însăși, ci și clienții săi. Prin urmare, deponentul, ca nimeni altcineva, ar trebui să fie interesat de poziția valutară a băncii, deoarece va depinde de aceasta pentru posibile pierderi sau pierderi asociate cu o modificare a cursului de schimb. Și întreaga lui soartă viitoare depinde de asta!
Deci, ce este o poziție valutară și cum afectează eficiența unei bănci?
În primul rând, acesta este raportul dintre cerințe șipasivele băncii, calculate într-o monedă separată, cu care efectuează tranzacții. Mai mult, poate fi deschis și închis. O poziție valutară deschisă înseamnă că sumele creanțelor și datoriilor pentru această monedă nu coincid, adică în cazul unei modificări a ratei sale, banca va avea un profit sau o pierdere. Distingeți între poziția valutară deschisă lungă și scurtă. Dacă poziția valutară este lungă, atunci creanțele băncii depășesc conturile de plătit, adică va câștiga dacă cursul valutar crește și va pierde dacă scade. O poziție scurtă, la rândul său, presupune exact opusul: datoriile băncii față de creditorii săi depășesc cerințele debitorilor săi, deci este profitabil să nu crească, ci să scadă în cursul de schimb.
Mulți, desigur, acum au crezut atât de multeste mai bine să păstrați poziția valutară închisă și nu este nevoie să vă faceți griji cu privire la riscuri, totuși, cum să obțineți un profit atât de mare? Desigur, acestea sunt profituri de natură speculativă, în spatele cărora există un joc abil asupra cursurilor de schimb și care nu este stabil. Cu toate acestea, nu vă grăbiți să vă faceți griji, deoarece statul reglementează dimensiunea maximă a poziției deschise a unei bănci, în funcție de valoarea activelor sale. În plus, banca însăși este interesată de determinarea corectă a riscului valutar și, prin urmare, monitorizează modificările condițiilor pieței.