În viața de zi cu zi, cu toții trebuie adeseasă audă cuvinte și expresii, a căror utilizare este complet inacceptabilă din punct de vedere al moralității publice și este menită atât să jignească destinatarul, cât și să exprime aprecieri negative ale oamenilor și fenomenelor. Acesta este așa-numitul vocabular rusesc de profanitate sau, mai simplu, înjurături, care este unul dintre aspectele inestetice, dar, din păcate, insolubile ale limbajului nostru „măreț și puternic”.
Profanitate familiară pentru noi toți din copilărielingviștii îl numesc obscen. Acest termen provine din engleza obscene, care înseamnă „nerușinat”, „obscen” sau „murdar”. Același cuvânt englezesc se întoarce la latinescul obscenus, care are același sens.
După cum mărturisesc mulți cercetători,Interzicerea tabu a utilizării diferitelor expresii legate de sfera sexuală în prezența femeilor s-a format în epoca păgână în rândul slavilor antici - strămoșii etnici ai rușilor, bielorușilor și ucrainenilor. Ulterior, odată cu apariția creștinismului, interzicerea folosirii profanității a fost susținută pe larg de Biserica Ortodoxă, ceea ce ne permite să vorbim despre o lungă tradiție istorică a acestui tabu.
În acest sens, rezultatele sunt de interesun sondaj sociologic realizat în 2004, al cărui scop era să dezvăluie atitudinea rușilor față de utilizarea expresiilor obscene de către vedetele spectacolului. Este destul de caracteristic faptul că majoritatea covârșitoare a respondenților, aproape 80%, și-au exprimat atitudinea negativă față de un astfel de fenomen, afirmând că, în discursurile lor, limbajul este o manifestare a lipsei de cultură și a libertății.
În ciuda faptului că în vorbirea orală aceste expresiirăspândită în toate segmentele populației, în Rusia a existat întotdeauna un tabu cu privire la utilizarea lor în tipar. Din păcate, a slăbit semnificativ în perioada post-perestroika din cauza slăbirii controlului de stat asupra sectorului tipografic, precum și din cauza unei serii de efecte secundare care au rezultat din democratizarea societății. În plus, ridicarea interdicției de acoperire a multor subiecte care anterior nu erau tratate de presă a dus la extinderea vocabularului. Drept urmare, înjurăturile și jargonul au devenit nu numai mijloace la modă, ci și eficiente de relații publice.
Trebuie să recunoaștem acest lucru în rândul adolescențilorabilitatea de a folosi un limbaj urât este considerat un semn al creșterii, iar pentru ei limbajul este un fel de demonstrație a apartenenței la „propriile lor” și a ignorării interdicțiilor general acceptate. Desigur, după ce și-au completat vocabularul cu astfel de expresii, adolescenții tind să le folosească, folosind adesea garduri, pereți de toaletă și birouri școlare în acest scop, iar în ultimii ani Internetul.
Având în vedere problema utilizării non-normativevocabular în societate, trebuie remarcat faptul că, în ciuda tuturor libertății de exprimare stabilite în ultimii ani, responsabilitatea pentru utilizarea expresiilor obscene de la cei care scriu sau vorbesc nu este eliminată.
Desigur, limbajul urât poate fi greu interzis.o persoană pentru care - datorită educației și intelectului său - aceasta este singura formă accesibilă de auto-exprimare. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că înjurăturile într-un loc public jignesc pe cei pentru care tabuul despre obscenități - din cauza motivelor lor morale sau religioase - nu și-a pierdut forța.
În limbajul modern, mat este cel mai des folositca element al agresiunii vorbirii, care are ca scop blestemarea și jignirea unui anumit destinatar. În plus, oamenii cu o cultură scăzută îl folosesc în următoarele cazuri: pentru a-și oferi expresiilor mai multă emoționalitate, ca modalitate de ameliorare a stresului psihologic, ca interjecții și pentru a umple pauzele de vorbire.
Contrar credinței populare căcă expresiile obscene au ajuns în limba rusă de la tătară în perioada jugului tătaro-mongol, cercetătorii serioși sunt foarte sceptici cu privire la această ipoteză. Potrivit celor mai mulți dintre ei, cuvintele din această categorie au rădăcini slave și indo-europene.
În perioada păgână a istoriei Rusiei antice, eifolosit ca unul dintre elementele conspirațiilor sacre. Pentru strămoșii noștri, limbă nu este altceva decât un apel la puterea magică, care, conform ideilor lor, era în organele genitale. Acest lucru este dovedit de unele ecouri ale celor mai vechi descântece păgâne care au supraviețuit secolelor.
Dar de la instaurarea creștinismului, bisericescautoritățile luptă în mod constant împotriva acestui fenomen de vorbire. Până în prezent, s-au păstrat multe circulare și decrete ale ierarhilor ortodocși, cu scopul eradicării partenerului. Când, în secolul al XVII-lea, a existat o distincție strictă între limba vorbită și limba literară, statutul unei colecții de „expresii obscene” s-a înrădăcinat în sfârșit în spatele obscenităților.
Cam cât de bogat era dicționarul rusprofanitate la începutul secolelor XV-XVI, dovadă fiind cercetările celebrului lingvist V.D. Nazarov. Conform calculelor sale, chiar și o colecție incompletă de monumente scrise din acea vreme conține șaizeci și șapte de cuvinte derivate din cele mai comune rădăcini ale vocabularului obscen. Chiar și în surse mai vechi - scrisori de scoarță de mesteacăn ale lui Novgorod și Staraya Russa - expresii de acest fel se găsesc adesea atât în forme rituale, cât și în forme glumitoare.
Apropo, primul dicționar de blasfemii a fostcompilat la începutul secolului al XVII-lea de englezul Richard James. În ea, acest străin curios a explicat compatrioților săi semnificația specifică a unor cuvinte și expresii greu de tradus în engleză, pe care astăzi le numim obscene.
Utilizarea lor foarte largă este, de asemeneadovadă în notele sale de călătorie de omul de știință german, Maestru în filosofie la Universitatea din Leipzig, Adam Olearius, care a vizitat Rusia la sfârșitul aceluiași secol. Traducătorii germani care îl însoțeau adesea s-au trezit într-o situație dificilă, încercând să găsească semnificația utilizării conceptelor cunoscute în contextul cel mai neobișnuit pentru ei.
Interzicerea utilizării limbajului înRusia a apărut relativ târziu. De exemplu, se găsește adesea în documentele din epoca Petru cel Mare. Cu toate acestea, până la sfârșitul secolului al XVII-lea, tabuul său a luat forma unei legi. Este caracteristic faptul că poeziile poetului Ivan Barkov, celebru în acei ani, care foloseau pe scară largă vocabularul obscen, nu au fost publicate, ci distribuite exclusiv pe liste. În secolul următor, expresiile imodeste au fost incluse doar în partea neoficială a operei poeților și scriitorilor, care le-au inclus în epigramele și poeziile lor comice.
Primele încercări de legalizare a limbajului obscenobservat în anii douăzeci ai secolului trecut. Nu erau masivi. Interesul pentru obscenități nu era autosuficient, ci doar că unii scriitori credeau că limbajul este unul dintre modurile de a vorbi liber despre problemele din sfera sexuală. În ceea ce privește perioada sovietică, pe parcursul întregului său curs a fost respectată strict interdicția de a înjura, deși a fost folosită pe scară largă în vorbirea colocvială de zi cu zi.
În anii nouăzeci, odată cu apariția perestroicii,restricțiile de cenzură au fost ridicate, ceea ce a făcut posibilă accesul liber al literaturii la limbaj. Este folosit în principal pentru a transmite limba vorbită plină de viață a personajelor. Mulți autori cred că, dacă aceste expresii sunt folosite în viața de zi cu zi, atunci nu există niciun motiv pentru a le neglija în opera lor.
Luptați împotriva profanității în aceste zilelimitat la amenzi pentru utilizarea sa în locuri publice și o explicație a lui Roskomnadzor despre inadmisibilitatea utilizării celor patru cuvinte obscene principale și a tuturor expresiilor derivate din acestea în mass-media. Conform legislației existente, dacă acest decret este încălcat, se trimite un avertisment corespunzător făptașilor, iar în cazul unei încălcări repetate, Roskomnadzor are dreptul de a-și revoca licența.
Cu toate acestea, mulți editori privați neglijeazăinterdicții. În ultimii ani, un dicționar de blasfemii a fost chiar publicat și republicat în mod repetat, ceea ce ne permite cu greu să sperăm la posibila sa eradicare. Singura modalitate de combatere a înjurăturilor poate fi o creștere generală a culturii rușilor.
