Se numește contractul de cesiune a dreptului de creanțăcesiune. Acest acord ocupă un loc aparte printre alte tranzacții. Să luăm în considerare în detaliu concepte precum cedentul și cesionarul: cine sunt, ce posibilități și obligații legale au.
De obicei, cesiunea creanțelor implică plata unei despăgubiri de către partea care primește. De fapt, trei subiecte sunt implicate în tranzacție:
Subiecte care au anumitepasivele se numesc debitori. Acest termen are un sens oarecum restrâns. Cu toate acestea, în conformitate cu practica existentă, poate însemna nu numai obligații bănești, ci și datorii de alt fel. De exemplu, poate fi o obligație de a efectua o lucrare / de a presta un serviciu, de a transfera proprietatea și așa mai departe. Entitatea care acționează ca creditor este menționată în cesiune ca cedent. Această persoană transferă unui terț posibilitatea de a cere plata datoriei. Acesta din urmă este menționat în tranzacție drept cesionar. El are ocazia de a cere plata datoriilor în favoarea sa.
O persoană fizică, ca urmare a tranzacțieiprivind transferul capacităţii legale de a cere rambursarea debitului, îşi asumă întreaga sferă a puterilor pe care le avea creditorul iniţial. Acesta din urmă se retrage apoi din contract. Cesionarul este un participant la tranzacție, care, în conformitate cu acordul încheiat cu creditorul inițial, are posibilitatea nu numai de a cere rambursarea datoriei, ci și de a aplica sancțiuni persoanei care se sustrage de la aceasta.
Incheierea contractului nu presupune primireaconsimțământul obligatoriu al împrumutatului. Totuși, legea prevede necesitatea notificării debitorului asupra unei astfel de tranzacții. Notificarea este necesară pentru ca cesionarul să înceapă să primească plăți. Acest lucru va evita potențialele probleme pentru ambele părți la contract. Dacă debitorul nu știe despre schimbarea creditorului, acesta poate continua să ramburseze obligațiile în favoarea creditorului inițial. Drept urmare, este îndatorat.
Drepturile unui cesionar în încheierea unei tranzacții au aceleașiaceeași sumă și aceleași limite ca și creditorul inițial. De exemplu, contractul prevedea posibilitatea rambursării obligațiilor prin transfer de proprietate. Împrumutatorul poate astfel să o transforme în avantajul său. Cesionarul are aceeași oportunitate. Acest lucru nu va depinde de dacă o notificare a tranzacției a fost trimisă debitorului. Plata (rambursarea obligațiilor) se poate face sub orice formă (numerar/în natură). Dar în toate cazurile, este necesar să se determine puterile pe care le are noul creditor.
În practică, plățile sunt rareori făcuteîn numerar. De regulă, rambursarea obligațiilor se face prin creditare într-un cont deținut de cesionar. Acest lucru poate fi realizat și prin emiterea de bilete la ordin, cecuri și alte documente negociabile. În conformitate cu principiul autonomiei de voință a participantului, părțile la contractul de cesiune pot decide în diferite moduri chestiunea privind drepturile cesionarului asupra sumelor de bani și bunurilor primite în temeiul contractului inițial.
După cum sa menționat mai sus, dreptul cesionaruluise retine indiferent daca debitorul a fost instiintat de incheierea contractului de cesiune. Această abordare este considerată general acceptată și funcționează în aproape toate sistemele juridice. Aplicarea acestuia este condiționată de necesitatea asigurării unei rețineri la plată dacă aceasta a fost făcută înainte de notificarea debitorului. Dacă banii au fost primiți de cedent după ce împrumutatul a fost informat, cesionarul are dreptul la aceste plăți, întrucât datoria în temeiul noului contract nu a fost rambursată.
Conform legislatiei in vigoare,pot fi transferate diferite tipuri de drepturi. Singurele excepții sunt cele care au legătură directă cu identitatea creditorului inițial. Obligațiile de acest fel includ, de exemplu, plățile de pensie alimentară, despăgubiri pentru prejudiciul sănătății. Adică dreptul de a cere aceste plăți nu poate fi transferat. Creditorul inițial, la încheierea unui contract de cesiune, este obligat să ofere garanții unui terț. În special, el trebuie să-și confirme drepturile asupra proprietății, valorii, serviciului sau alt obiect care urmează să fie transferat. Creditorul inițial furnizează astfel documente care dovedesc dreptul de proprietate asupra bunului. Ei trebuie să confirme legitimitatea dreptului la momentul cesiunii.
