Conștiința este ... sau versatilitatea definiției

Există multe abordări care perfectdescrie în diferite moduri ce este conștiința. În consecință, nu există o definiție unică a acestui concept în știință; filozofii, psihologii, ezoterienii încearcă încă să-l dezvăluie. Oamenii de știință definesc conștiința în moduri complet diferite, fiecare în felul său descriind conținutul ei. De exemplu, R. Kart a spus că conștiința este o dată incontestabilă, evidentă de sine a fiecărei persoane, a experiențelor sale mentale. Potrivit opiniei sale, se poate îndoi orice obiect sau fenomen, cu excepția faptului că „eu” este „eu”.

De-a lungul timpului, acest termen a început să fie asociat cu etapa pe care

Astfel, acest concept este definitîn diferite moduri: o puteți extinde sau restrânge, puteți lua experiențe reale ca bază sau puteți considera conștiința ca o sursă de activitate mentală. În același timp, nu trebuie uitat că conștiința este o calitate a psihicului care a apărut pe scara evolutivă exclusiv la oameni.

Având în vedere acest termen în filozofie, putemsă vorbim nu despre activitatea mentală, ci despre modul în care o persoană se raportează la lume și la un obiect. Astfel, conștiința este întotdeauna acolo. Nu are început, nu se poate opri sau dispărea. Aceste concepte filozofice, lumea și conștiința sunt două laturi ale unui singur întreg.

Pentru a înțelege pe deplin termenul, trebuieia în considerare mai multe niveluri. Dar, mai întâi, merită să dați o definiție precisă. Conștiința este cea mai înaltă formă de reflectare a realității, specifică doar oamenilor și asociată cu dezvoltarea dinamică a funcției creierului care este responsabilă de vorbire. Controlează aproape toate procesele. Baza conștiinței este cunoașterea. Adică este o imagine subiectivă a lumii reale.

În contextul acestui subiect, există mai multe prevederi principale.

1. Conștiința este o reflectare a realității, cea mai înaltă formă, care este asociată atât cu dezvoltarea funcțiilor vorbirii, cât și cu gândirea abstractă, logica umană.
2. Fundamentul, baza este cunoașterea.
3. Această formă de reflectare a realității este în primul rând o funcție a creierului.
4. Pentru dezvoltarea conștiinței, sunt necesare cunoașterea activă despre sine și despre lumea înconjurătoare, precum și munca.
5. Conceptul descris are loc în mai restrânssfere. De exemplu, conștiința ecologică este una în care se manifestă o formă cognitivă, holistică de interacțiune în cadrul sistemului „om-natură”.

Astfel, „conștiința” este o categorie dinpsihologie, despre care nu există consens. În același timp, în majoritatea cazurilor este considerată o activitate mentală superioară, care este un produs al dezvoltării umane într-un context istoric. A apărut ca urmare a unor activități comune productive și a comunicării între oameni prin limbaj.