Gândirea ca proces mental este condiționatăsocial legat de vorbire, constă în căutarea și descoperirea unui fundamental nou. Gândirea și vorbirea sunt legate unele de altele și practic nu există una fără cealaltă.
Gândirea este un proces activ careimplică procesarea, restructurarea, schimbarea informațiilor. Rolul principal în procesul de gândire este activitatea analitic-sintetică, care reprezintă unitatea dialectică a două acțiuni mentale: separarea mentală a întregului în părți (analiză) și legătura lor în compuși noi (sinteza).
Comparația este o altă operație mentală importantă.Efectuând comparații ale obiectelor sau fenomenelor realității, le divizăm mai întâi în părțile lor componente, evidențiind caracteristicile și proprietățile individuale, apoi le comparăm cu ele. Următoarele operațiuni ale procesului de gândire sunt abstractizarea și generalizarea. Prima (abstractizare) este o operație mentală a abstractizării mentale din partea irelevantă pentru a determina calitatea esențială, atributul sau proprietatea. Al doilea (generalizarea) este operația gândirii, care constă în determinarea celor mai comune proprietăți ale obiectelor studiate. Pe baza generalizării, comparației și abstractizării, precum și a analizei și sintezei, se formează concepte.
Conceptul este una dintre formele de gândire careExprimă calitățile generale și principale, semnificative ale obiectelor. În procesul de cunoaștere științifică, conceptele joacă un rol foarte important. Conceptul este definit prin cuvinte, care subliniază din nou modul în care este conectată gândirea și vorbire.Limbajul joacă un rol mediat în procesul de gândire. Limbajul este un sistem de semne care este înzestrat cu anumite semnificații și semnificații. Gândirea și vorbirea sunt interconectate și aceasta este una dintre diferențele semnificative dintre om și animal. Gândul nu dispare deoarece este format și fixat într-un cuvânt, în vorbire scrisă sau orală.
Relația dintre gândire și vorbire arată în mod clar esența socio-istorică a gândirii. Cunoștințele și realizările culturii sunt predate de la o generație la alta numai datorită faptului că pot fi fixate în cuvânt.
Учёные установили, что в своем развитии мышление trece prin etapele conceptuale și conceptuale. Gândirea preconceptuală este împărțită în gândire vizuală și vizibil-figurativă. Primul tip de gândire se bazează pe o acțiune fizică reală cu subiectul. Această specie domină copiilor de până la doi sau trei ani. Dacă există un altul - vizual-figurativ - o persoană lucrează nu numai cu obiectele, ci și cu imaginile lor, prezentând obiectul și tot ceea ce este legat de el.
Но основной вид - понятийное, абстрактное, gândirea verbală și logică, care se dezvoltă pe baza mijloacelor de limbă, care demonstrează încă o dată interdependența dintre gândire și vorbire. La copii, începe să se formeze la vârsta de aproximativ 7 ani, care este asociată cu școlarizarea. Gândirea și vorbirea, în curs de dezvoltare, au o influență reciprocă una asupra celeilalte. Baza gândirii conceptuale și abstracte este un concept care reflectă proprietățile generale, principale și semnificative ale obiectelor.
Clasificarea gândirii poate fi diferită.recomandate. De exemplu, în funcție de gradul de participare al reglării conștiente sau subconștiente a gândirii, gândirea poate fi împărțită în logică și intuitivă. Logica este construită pe structuri conceptuale conștiente, formalizate precis, iar intuitivul se bazează pe idei și imagini inconștiente.
В ситуации, когда стандартные, обычные методы rezolvarea problemelor nu mai funcționează, vine gândirea productivă, creativă, care dă noi idei și soluții. Această noutate poate fi obiectivă (descoperire sau invenție) sau subiectivă, dacă o persoană în procesul de gândire descoperă ceva pentru sine, care a fost deja descoperit înaintea lui, dar el nu a știut-o.
