Învățarea diferențiată este o astfel de abordare aeducație care ține seama la maximum de abilitățile individuale ale fiecărui copil sau grup de elevi. Acesta este unul dintre cele mai importante principii care afectează eficacitatea muncii profesorului. O astfel de instruire se realizează prin schimbarea conținutului sarcinilor educaționale: este necesar să se coreleze dificultatea exercițiului cu abilitățile copilului și, de asemenea, să se ia în considerare timpul alocat pentru execuție.
Pentru a implementa o abordare diferențiată a predării, profesorul trebuie să rețină mai multe reguli.
În primul rând, este important să știm și să înțelegem în ce scopaceastă activitate va fi folosită. În plus, este necesar să se țină seama de disponibilitatea generală a copiilor, de nivelul lor de dezvoltare. Profesorul trebuie să anticipeze dificultățile pe care elevii le pot avea în studiul subiectului. Atât lecțiile individuale, cât și cele de grup sunt utilizate în sistemul lecțiilor.
Tehnologie de învățare diferențiatăoferă nu lucrări episodice, ci sistematice în această direcție. De exemplu, aceeași sarcină este dată pentru întreaga clasă, în timp ce elevilor puternici li se reduce timpul pentru ao finaliza, iar elevilor slabi li se oferă material auxiliar (algoritm, diagrame, tabele etc.). În acest caz, se utilizează o abordare individuală, precum și cunoștințele profesorului despre caracteristicile copiilor. O altă modalitate de predare diferențiată este aceea că, în diferite etape ale lecției, elevilor li se oferă sarcini diferite și diferă pentru elevii cu performanțe academice medii, puternici și slabi.
O astfel de muncă cu copiii ar trebui pusăbaza științifică, adică trebuie să utilizați recomandările practice ale psihologilor pentru implementarea acestei abordări. Eficacitatea activității depinde de profesionalismul și experiența profesorului, care trebuie să fie capabil să studieze personalitatea, amintind că fiecare copil are propriile sale caracteristici care îl disting de ceilalți.
În cazul învățării diferențiateefectuat cu un singur elev, se numește individual. Avantajul său este că profesorul este în contact direct cu elevul, el își poate corecta imediat greșelile sau lauda pentru succes. O abordare individuală depinde de caracteristicile fiecărei persoane: înclinații, abilități, temperament, comportament, atitudine față de sine, stimă de sine și ceilalți.
Învățarea diferențiată include mai multeetape. La prima, profesorul cunoaște grupul. Pentru a face acest lucru, puteți efectua diagnostice, puteți organiza activități colective comune, puteți stabili contacte prietenoase cu copiii. Experiența arată că, în această etapă, profesorii folosesc un număr mare de metode, inclusiv chestionare, interviuri, observații, conversații etc. În activitatea lor, profesorul trebuie să țină cont de tipurile de temperamente. Sunt evidențiați copiii care au nevoie de o abordare individuală. Aceștia sunt de obicei școlari care au probleme academice sau comportamentale, adolescenți „dificili”, elevi supradotați etc.
A doua etapă este strâns legată de procesreeducare. Folosește metode precum persuasiunea, autocritica, exemplul personal etc. Una dintre condițiile importante pentru o activitate eficientă în acest caz este interacțiunea cu echipa.
Învățarea diferențiată implică dezvoltareaorientări valorice, proprietăți și calități ale personalității copilului. În etapa următoare, se desfășoară o muncă individuală care vizează educarea și dobândirea de cunoștințe de către elev, astfel încât să fie luate în considerare capacitățile și abilitățile sale. Cele mai populare metode folosite de educatori sunt cererea, respectul de sine, perspectiva, opinia publică etc.
În concluzie, se efectuează o ajustare, care se bazează pe rezultatele individualizării procesului educațional.
